Olympics

Învățarea este parte din povestea fiecăruia dintre noi, o poveste care reflectă evoluția personală, sensurile și semnificațiile pe care le construim și care apoi ne definesc.

Există o bază solidă de cercetări cu aplicabilitate în dezvoltarea personală, derivate din Teoria autodeterminării (Ryan și Deci, 2000), care pot să ofere câteva recomandări relevante pentru dezvoltarea motivației intrinseci în scopul învățării generațiilor actuale, atât la școală cât și în piața muncii. Conform acestei teorii, resursele motivaționale ale individului sunt inerente, ele incluzând nevoile/motivațiile psihologice de autonomie, competență și relaționare.

Nevoia de competență se referă la dobândirea, prin intermediul activităților în care este implicat individul, sentimentului că acțiunile și rezultatele sale au un impact pozitiv și sunt recunoscute, valorizate (Ryan și Deci, 2002). Nevoia de relaționare implică motivația umană de conexiune socială, de a simți grija celorlalți și apartenența la un grup sau o comunitate (Baumeister și Leary, 1995; Ryan și Deci, 2002). Nu în ultimul rând, nevoia de autonomie se referă la exprimarea autentică a sinelui, la sentimentul că persoana este în acord cu emoțiile, dorințele și nevoile sale de învățare (Ryan și Deci, 2002; Skinner și Edge, 2002). Pe seama împlinirii acestor nevoi de competență, sociologii în educație promovează transformarea societății și educației din societate de simplu-consum în societate a consumului de cunoaștere (Osorio, 2003).